august 3, 2021

CadMere.Ro

Cel mai bun site

Mi-e Frica Sa Mai Adorm ” Poveste de groaza

Viziunea mi-e încețoșată și întunecată când deschid ochii. Simt o presiune imensă în cap si îmi dau seama că sunt agățat cu susul în jos. Pe măsură ce claritatea viziunii mele revine, observ că incaperea în care mă aflu îmi este complet necunoscută. Pare un subsol întunecat, vechi și decrepit dintr-o casă abandonată. Lemn putrezit, pânze de păianjen masive și miros de mucegai mă înconjoara.

Instinctul meu inițial este să țip după ajutor, dar mă opresc înainte de a face acest lucru. „Nu, te vor auzi”, mă gândesc în sinea mea. „Oricine a făcut asta, te va auzi dacă țipi.” În schimb, decid să mă concentrez si sa încerc sa mă eliberez. Corpul mi-este complet legat într-un fel de frânghie lipicioasă. Orice o fi acest lucru, nu mă pot elibera din el. Încep să intru în panică pe măsură ce apare claustrofobia. Ideea de a fi legat și imobilizat a fost întotdeauna un gând terifiant pentru mine. Presiunea sângelui care mi se grăbește spre cap de atât de mult timp începe să mă afecteze. Vederea mi se încețoșeaza din nou și greutatea de pe plămâni îmi îngreuneaza respirația. Împins si de anxietatea de a fi în această situație dificilă, încep să ma pierd.

Liniștea se rupe când încep să țip și să plâng. E prea mult pentru mine. Chiar dacă urmeaza sa vina vreun psihopat și sa mă termine, nu mai pot sta așa. Poate am noroc și răpitorul meu nu este aici. Poate că țipetele mele vor fi auzite de un trecător și mă vor găsi aici,…oriunde as fi. Plâng și țip cât de tare îmi vor permite plămânii presați.

Viziunea mi se întuneca din nou, dar înainte să leșin, observ ceva. Există o scară de lemn în fața mea, de unde sunete de pași incep sa se auda, de parcă cineva ar merge cu pantofi de dans.

– Ești treaz, dragă? Aud o voce calmă și îndepărtată.

Figura începe să coboare încet pe scări, lovind metalic la fiecare pas. Raman fără cuvinte pe măsură ce observ exact cine… sau ce este figura.

Orice ar fi acest lucru, nu este uman. Vederea mea afectata percepe o femeie înaltă și subțire. Părul lung și încurcat îi acoperă fața în timp ce se apropie încet.

În timp ce acord o privire mai atenta, observ totuși două brațe care se țin de balustradă… și încă două brațe atingând tavanul. Ceea ce am crezut că sunt pantofi pentru dans s-a dezvăluit ca fiind picioare lungi, osoase si cu gheare. În timp ce urlu, ea își ridică capul pentru a mă privi. Scoate un jelit oribil, iar maxilarele si cele șase perechi de ochi negri i se deschid.

Se repede spre mine, două mâini cu gheare apucându-mi corpul, iar celelalte două apucându-mi fața. Simt căldura urinei pe măsură ce pierd orice calm. Mă panichez cand fata ei se apropie din ce in ce mai mult de a mea.

Maxilarele masive se blochează pe fața mea si simt senzația oribilă a unui tub cărnos și dezgustător care-mi intră in gura. Mă lupt în timp ce simt cum un lichid îmi aluneca în gât. Ea se întoarce și își retrage maxilarele, care i se pliază spre interior și, în cele din urmă, fața ei arată la fel ca a unei femei normale. Cele sase perechi de ochi i se închid, apoi i se deschid doi, situați în zona normală a ochilor umani. În timp ce observ acum fața ei cu aspect uman, recunosc cine este. Amintirile imi revin, stiu cine este ea și unde eram înainte să mă trezesc. „Tu”, spun, în timp ce încerc să vărs cu forță tot ce era acum în mine.

O întâlnisem la cafeneaua unde lucrez. Ea a intrat, a initiat o conversație și ne-am conectat imediat. Până la sfârșitul nopții, m-am trezit in apartamentul ei.

Îmi amintesc că, la un moment dat, fiind la ea, am început să ametesc. M-am dus la baie și mi-am stropit apă pe față. În timp ce mă uitam la reflexia mea, viziunea mi s-a întunecat și am lesinat.

Acesta a fost ultimul lucru pe care mi-l amintesc, agățat cu susul în jos de ceea ce anterior credeam că este frânghie.

„Bună, dragule”, spune ea, pe un ton calm și relaxat. “Iti mulțumesc foarte mult pentru o seara atât de minunata.”

Se întoarce îndoindu-și brațele in plus la spate și își retrage ghearele în degete. În timp ce urcă înapoi pe scări, se oprește și spune un ultim lucru. “Știu că vei avea grijă de ei. Sunt atât de fericită că te-am cunoscut. Te vei asigura că sunt bine hrăniți și vor deveni mari și puternici.”

Fiecare posibilitate oribilă a ceea ce ea a vrut să spună îmi curge prin minte. Încep să mă panichez încă o dată, țipând și strigând pentru cineva, oricine, să ma ajute. În curând încep să simt ceva în stomac.

E o durere chinuitoare si simt ca ceva mă consuma din interior. Strig cât pot de tare și incep sa vomit.

Aproape imediat, leșin… și mă trezesc într-un pat. Mă ridic repede și îmi dau seama că sunt în camera mea, în patul meu. Încep să suspin când îmi dau seama că totul a fost un vis oribil. Mă duc în baie și îmi stropesc apă pe față. Mă uit la reflecția mea și îmi dau seama că arăt ca un rahat. Tenul meu este palid ca al unui cadavru, iar cearcanele de sub ochi adaugă la această comparație.

Dintr-o dată, simt ca vomit. O durere imensa ma cuprinde. Îmi apuc abdomenul din reflex și observ ceva ciudat, zeci de umflaturi mici. Se mișcă, sub pielea mea, în interiorul corpului meu. Urlu si plang în timp ce ele se mișcă pe corpul meu până-mi ajung în gât.

Curând, zeci de păianjeni de dimensiunea unei păsări ies din gura mea în timp ce picioarele lor cu gheare ascuțite îmi zgârie interiorul gâtului, pe măsură ce ei urcă. Încerc să țip, dar vocea mea este blocată de ei, de acești mici monștri născuți prin esofagul meu. Încă o dată, leșin de durere, panică și epuizare.

Mă trezesc, încă pe podeaua băii. Luminile sunt încă aprinse. Mă simt slab,… ca și cum toată grăsimea și mușchii ar fi fost aspirati din mine, dar cumva îmi adun puterea si ma folosesc de chiuveta pentru a mă ridica. În reflecția din oglinda, observ că arat chiar mai rău decât înainte. Sunt și mai palid, dar acum un lichid negru îmi pătează gura, bărbia și pieptul.

Aud mișcări din dormitorul meu și mă apropii încet de ușă. Tremurând, o deschid și șocul a ceea ce văd mă lasă fără cuvinte. În toata camera sunt copii.

Copii mici, cu aspect normal, complet goi și acoperiți de nămol negru, stau in camera mea. Nu am cuvinte… habar n-am ce să fac. Încerc să vorbesc, dar iese doar un mic sunet.

De îndată ce aud sunetul, ei își concentrează atenția asupra mea. Există o tăcere neliniștită când mă holbez la ei…. și ei inapoi la mine. Dintr-o dată, încă patru seturi de ochi li se deschid larg, în timp ce toti scot țipete înalte, gurile deschizându-se larg pentru a dezvălui maxilare cu aspect oribil.

Se grăbesc spre mine și eu țip în timp ce ei se prind de picioarele mele. Cad pe podea și mă pregătesc mental să fiu mâncat de viu,… dar asta nu se întâmplă. Mă îmbrățișează.

Brațele lor minuscule sunt înfășurate în jurul brațelor, picioarelor și corpului meu, în timp ce își freacă minusculele fețe oribile de mine. Vreau să țip, dar nu vreau să ii declanșez. Unul dintre ei mă fixeaza, iar un zâmbet înfiorător i se formeaza în timp ce își retrage maxilarele înapoi în față, micii ochi negri privind direct in sufletul meu.

Presupun că asta înseamnă că astăzi sarbatoresc pentru prima data Ziua Tatalui…